5. ul: Credința

La temelia conștiinței tale stă credința. S-a spus: «Fiecăruia după credința sa». Dar aceasta nu este acea credință despre care vorbim gândindu-ne la religie sau la Dumnezeu (și acestea sunt, apropo, lucruri diferite). Adică atunci când vorbim despre credința oarbă: chipurile, trebuie să credem în ceva atunci când nu avem cunoaștere, iar când dobândim cunoașterea, credința nu ne mai este necesară. Nu, noi vorbim despre credință ca atare, ca despre convingeri, credințe subconștiente trainice, care preced orice cunoaștere. Despre credința care determină legile fundamentale ale realității noastre. Și aici este important să conștientizăm că noi toți, poate fără să ne dăm seama, credem în ceva.

Unii cred în știință, în faptul că omul este un animal evoluat, alții cred în dogme religioase, într-un «bunic pe un nor care cârmuiește totul», alții cred în puterea influenței magice... Însă majoritatea oamenilor, fără să-și dea seama de acest lucru, pur și simplu cred că lumea este așa cum este, așa cum o vedem, o simțim, o măsurăm, și că ea există independent de noi, de ceea ce gândim despre ea, de ceea ce știm despre ea – ea pur și simplu este. Iar când noi nu vom mai fi, ea va rămâne la fel ca înainte, doar că noi nu vom mai fi în ea. Aceasta se numește «realitate obiectivă». Dar aceasta nu este felul în care stau lucrurile în realitate, ci este doar o astfel de credință, o convingere profundă, asimilată inconștient în copilărie și înrădăcinată prin obișnuință; majoritatea oamenilor pur și simplu cred în această «realitate obiectivă», la fel cum unii cred într-un «bunic pe un nor». Însă chestiunea este că,

formula «fiecăruia – după credința sa» funcționează în orice caz: ceea ce crezi, aceea primești. Orice credință, ca orice adevăr, se confirmă pe sine însăși prin faptele realității exterioare. Oricare.

La nivel de bază, realitatea noastră reprezintă, așa cum spun fizicienii, o supă cuantică, adică un «amestec» din toate variantele posibile de realitate, și doar tiparul percepției noastre, felul în care privim lumea noastră, prin ce prismă (de credințe și convingeri) o percepem, determină acea variantă concretă de realitate pe care o trăim. Da, aceste variante au probabilități diferite de realizare. Dar așa cum ne spune conceptul cuantic QBism (QB-ism), «în realitatea ta se întâmplă cu cea mai mare probabilitate ceea ce crezi (de care ești sigur) într-atât încât ești gata să pariezi bani pe asta». În realitatea ta se întâmplă ceea ce crezi, «fiecăruia – după credința sa», iar faptele și cunoștințele care le ordonează sunt doar consecințe care «ies la suprafață» din supa cuantică a realității materiale după tiparul credinței noastre.

Cu alte cuvinte, Tu vei căuta și vei găsi tot timpul, în mod inconștient, confirmări tocmai pentru ceea ce crezi. Întrebarea, din nou, este doar dacă Credința ta, convingerile tale, te fac fericit? Poate că inițial ai preluat credințele tale inconștient – de la mama și tata, de la educatori și profesori, de la întregul tău anturaj, dar acum Tu poți face o alegere conștientă. Să gândești critic roadele pe care

le primești din credințele și convingerile tale actuale și – acum deja conștient – să alegi ceea ce, în realitate, vrei să crezi. Alegerea credinței înseamnă alegerea realității și a legilor după care funcționează aceasta.

Cel ce alege să creadă în «realitatea obiectivă» cade automat sub incidența legilor acestei realități: limitarea resurselor, necesitatea luptei pentru ele, legile concurenței în care, mai presus de morală, etică, Iubire și dreptate, va fi întotdeauna supraviețuirea. Supraviețuiește cel mai puternic. Dar întotdeauna se va găsi cineva și mai puternic, și cu mai puține constrângeri moral-etice. Însă și el va pierde în cele din urmă – în fața celui mai puternic adversar – moartea inevitabilă. În această realitate există o singură garanție – garanția pierderii, garanția morții ca deznodământ firesc. Iar până când vei merge neabătut spre acest final prescris dinainte, ești sortit să suferi, să te temi și să nu iubești. Sau să trăiești cu «analgezice», încercând să Te distragi prin orice de la durerea fricilor și a dezamăgirilor – prin mâncare, sex, divertisment, sport, jocuri artificiale, tot felul de cursuri, traininguri, droguri, alcool...

Și aceasta este «obiectiv». Căci în «realitatea obiectivă» există atât de mulți factori externi, independenți de Tine, încât un om inteligent, dacă el crede într-o «realitate materială obiectivă, ce există independent de el», este pur și simplu obligat să simtă frică și o continuă anxietate din cauza imposibilității de a le controla pe toate. Într-o astfel de realitate, prin definiție, stăpânește frica. Dar

omul nu poate trăi într-o frică veșnică, acest lucru contrazice adevărata sa natură. Și iată că trebuie să se distragă cu ceva...

Și mulți fug de această frică și suferință «la Dumnezeu», către un dumnezeu care, la fel ca «realitatea obiectivă», există separat de Tine – un fel de «bunic pe un nor care conduce totul». Dar este ca «polițistul rău» și «polițistul bun». «Aceeași Mărie cu altă pălărie». Acum va trebui să te temi de el. Și să deslușești neîncetat ce vrea el de la Tine. Și aici apar o mulțime de egregoruri religioase, entități dornice să se hrănească cu energia credinței oamenilor. Pentru că Credința este o sursă de viață, Credința este un canal prin care energia este transmisă către ceea ce crezi. Și fie că Tu crezi într-un dumnezeu, în știință, în al treilea război mondial sau într-un președinte care îi va salva pe toți, în esență nu are nicio importanță. Tu transmiți de bunăvoie energia Ta de viață către ceva din afară.

Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu există. Dumnezeu există. Dumnezeu există ca Potențial Suprem al tuturor, al întregii existențe, a tot ce a fost, este și va fi vreodată, și în același timp ca Sursă a acesteia. Și în toate timpurile au fost oameni care s-au dedicat slujirii acestui Potențial Suprem al omenirii și al Vieții în ansamblu, definind acest Potențial Suprem drept Iubire Necondiționată, Viață Veșnică triumfătoare asupra morții, Rațiune Supremă, Înțelepciune Supremă, Putere Supremă și Voință Supremă, Cauză Supremă și Sursă a tot ce este și, în cele din urmă, Suprema

Atracție în cel mai general sens. Astfel de oameni, care s-au dedicat slujirii acestui Potențial Suprem, erau numiți sfinți. Iar acești oameni stabileau propriul lor contact atemporal și non-religios cu acest Potențial Suprem și, prin slujirea și credința lor, îmbogățeau toate sau o anumită calitate a Sa: unii își cultivau Voința (stând 40 de ani în rugăciune pe un stâlp sau pe o stâncă), alții – Puterea de a stăpâni materia prin Credință («Și dacă credința ta va fi cât un grăunte de muștar, vei zice muntelui acestuia să se mute, și se va muta după cuvântul tău»), alții dobândeau Înțelepciunea, întărind Rațiunea și înălțând-o în Duh, în Duhul ca formă Supremă de conștiință. Unii își disciplinau mintea. Alții plămădeau Libertatea de frici și de limitările trupului, de dependențele trupești. Alții își desăvârșeau Trupul. Alții lărgeau spectrul Sufletului. Alții își cultivau Energia. Alții dobândeau Iubirea.

Da, aceasta este de asemenea credință. Dar această credință închinată Întregului, Unicului și indivizibilului Existent, care în toate timpurile a stabilit propriul Contact Viu cu Dumnezeul Viu și Atemporal, depunând realizările sale în Tezaurul Unic al Duhului, această credință, Credință Vie, a zămislit Potențialul nostru Suprem, la care într-o zi va avea acces oricine dorește – și nu prin propriile merite, ci prin Harul Suprem, țesut din Nevoința Totală și dăruită a acestor oameni sfinți, alcătuită de-a lungul întregii istorii a omenirii în Chipul Dumnezeului Unic și al Iubirii Sale pentru noi, al Milei Sale ca Unic Tată-Mamă al Nostru față de Copiii Săi.

Și această credință, în virtutea universalității sale, creează realitatea colectivă a Potențialului Suprem, realitatea colectivă a Raiului.

Fiecare dintre acești oameni și-a folosit neputințele, propria limitare ca pe o rampă de lansare și a sporit puterea credinței și puterea dorinței (iar dorințele sunt foarte importante, așa cum vom vedea din capitolul următor), fără a întoarce spatele propriei slăbiciuni și propriilor frici și fără a încerca să se cufunde în uitare prin «analgezice», ca alți oameni, ci privindu-le deschis în ochi și săvârșind zilnic nevoința de a depăși aceste hotare, închinând roadele acestei nevoințe nu sieși personal, ci întregii Omeniri, Potențialului Său Suprem, Ceea ce numim Dumnezeul Unic, Tatăl-Mama Unic, Duhul Unic, conștientizând că toate aceste calități superioare vor atinge masa lor critică nu acum, nu în această clipă, ci în viitor («veacul ce va să vină»), într-o Conștiință calitativ Nouă, Care într-o zi Se va conștientiza pe Sine drept Cauză a tot ce este. În Conștiința Creatorului.

Și iată, acest viitor a sosit. Într-o zi – este Acum.

Tu vei întreba: dar de ce nu se poate pur și simplu să crezi în tine? Se poate. Dar compară: credința în tine ca într-o ființă luată separat și credința în Tine ca într-o manifestare unică a Dumnezeului Unic, a Vieții Unice, care Și-a întrupat Potențialul Său Suprem și continuă să Îl extindă în fiecare clipă prin toate manifestările Sale unice,

dintre care fiecare copil al lui Dumnezeu, fiecare creator al propriei realități, continuă în fiecare clipă să își dezvolte talentele, darurile primite de la Unicul Duh-Tată-Mamă, aducându-și contribuția zilnică la sporirea acestui Potențial Suprem, primind în schimb pentru sine Versiunea Înnoită a Potențialului Suprem Unic, plămădit de toți copiii și toate părticelele Trupului Unic în fiecare clipă a Unicului Acum.

Fii de acord, credința în tine ca într-un purtător separat de conștiință, limitat de propria experiență, și credința în Tine Însuți ca într-o manifestare unică a Dumnezeului Unic, Care cuprinde în Sine Potențialul Suprem Unic al Conștiinței Unice Atemporale, plămădite de întreaga Omenire, – sunt lucruri diferite.

Așadar, cum să crezi în Tine, în Tine ca în creator al propriei tale realități, în tine nedespărțit de Întreg, ci ca într-un dumnezeu și copil iubit, manifestare unică a Dumnezeului Unic în forma Ta umană unică?

Căci Credința este foarte strâns legată de dorințe. Noi credem în ceea ce vrem să credem. Și invers: dorințele noastre sunt determinate de credințele noastre. Hai să deslușim puterea dătătoare de viață a dorințelor tale.