6. ul: Dorințe

Adevărul este că, la cel mai elementar nivel al realității noastre materiale, la nivelul fizicii cuantice, adică al «supei cuantice» a tuturor variantelor posibile, toate particulele care alcătuiesc lumea noastră materială se nasc (ies la suprafață din «supa cuantică») în pereche cu așa-numitele antiparticule (pra-materia). Iar aceste antiparticule, având masă negativă și purtând în sine o energie negativă (ca semn), reprezintă expresia fizică a dorințelor noastre. Așadar, toate particulele se nasc în perechi: particulă-antiparticulă, adică totul în această lume există doar în pereche cu dorințele ce îi corespund. Și de aici decurg două concluzii uluitoare.

Prima: toate dorințele sunt deja împlinite, altfel pur și simplu nu se poate, – din punctul de vedere al fizicii cuantice, în clipa în care se naște o dorință (antimaterie), în pereche cu ea se naște și materia (energia) care corespunde cu exactitate acestei dorințe. Ele pur și simplu nu pot exista una fără cealaltă.

A doua concluzie, care decurge din prima: tot ceea ce există în lumea Ta este rezultatul dorințelor Tale și numai al dorințelor Tale, nimeni altcineva «nu este vinovat» de aceasta. Problema este că noi, neștiind acest lucru (mai exact, crezând contrariul, că totul se obține doar prin trudă grea), necrezând în această simplitate, atunci când apăreau anumite dorințe, ne aruncam cu abnegație să le împlinim – luptând cu

lumea, forțând împrejurările, risipind pentru aceasta foarte multă energie – energie care deja crease tot ceea ce era dorit, dar prin goana noastră după realizări, răpeam această energie din ceea ce fusese deja creat, irosind-o pe acțiuni inutile, pe luptă – pe câștigarea banilor, pe stabilirea de obiective, pe intenții, elaborarea planurilor și încercările de a le transpune în viață, organizarea oamenilor și a resurselor, pe control și realizări etc.

Drept rezultat, răpeam energia din dorințele deja realizate în materie, iar acestea se dizolvau la propriu în realitatea noastră. În locul lor apărea multă agitație, multe treburi «importante» – și care nu duceau la nimic –, dar nu exista întruparea dorinței adevărate: energia fusese irosită în zadar. Aceasta, la rândul său, dădea naștere multor dorințe contradictorii înlăuntrul conștiinței noastre. Rând pe rând, făcând planuri și dezamăgindu-ne în încercările de a le realiza, acumulam o oboseală lăuntrică, resentimente față de cei «care ne-au stat în cale», vinovăție pentru «propriile greșeli» prin care explicam de ce nu a mers de data aceasta, rușine pentru neputința noastră, frici că din nou nu va ieși nimic etc., din care se nășteau dorințe cu totul diferite, fără legătură cu dorințele inițiale, adevărate ale sufletului nostru – dorința de a dovedi ceva cuiva, dorința de a ne dezvinovăți, dorința de a ne pedepsi pe noi înșine, dorința de a nu avea nimic pentru a nu purta răspunderea, dorința de a lenevi și de a nu face absolut nimic, păstrând rămășițele de energie, dorința de a ne ascunde de toți, chiar și dorința de a muri pentru a «spăla rușinea»…

Și aceste dorințe subconștiente (adică neconștientizate de noi) intrau în conflict cu toate noile noastre începuturi. Ele, la rândul lor, precum antimateria, generau materia corespunzătoare: declanșând în viața noastră scenarii aferente – de boli, datorii, obligații neîndeplinite, pierderea reputației, urmăriri judiciare și penale, presiuni prin forță, conflicte, răfuieli, o mare cantitate de durere emoțională, suferință și, în cele din urmă, moarte, iar noi eram nevoiți să luptăm nu pentru împlinirea dorințelor, ci pentru însăși supraviețuire. Și deși noi înșine declanșam toate aceste procese în viața noastră, ni se părea că o lume neprietenoasă și periculoasă încerca să ne distrugă. Și voiam să ne apărăm ce era al nostru, să protejăm, să ne răzbunăm, să nimicim «dușmanul», deși niciun alt dușman în afară de noi înșine nu a existat vreodată aici.

Ca urmare, în interiorul nostru, în conștiința noastră, se forma o mulțime de dorințe contradictorii care, asemenea lebedei, racului și știucii, trăgeau «carul» realității noastre în direcții diferite.

Ce e de făcut? Trebuie să învățăm să deslușim toate contradicțiile lăuntrice acumulate și să ne curățăm treptat conștiința de tiparele distructive de comportament și de luare a deciziilor, de programele subconștiente și de dorințele contradictorii care declanșează programe de autodistrugere și de luptă cu Sinele. Trebuie să aducem în armonie toți «racii și știucile» cu «lebedele» noastre. Și să învățăm, în sfârșit, să vedem,

că toate dorințele sunt deja împlinite și nu cer niciun efort din partea noastră, iar acțiunile ne sunt necesare doar pentru creație, nu pentru realizări, căci dorința de creație, de co-creație unii cu alții, reprezintă dorințe de sine stătătoare ale sufletului nostru, care creează la rândul lor toate condițiile necesare pentru ca noi să ne putem manifesta ca făuritori și ca ziditori – acestea sunt, de asemenea, dorințe adevărate ale sufletului nostru, și tocmai ele cer manifestarea noastră, acțiunile noastre, iar prin aceste dorințe se naște deopotrivă energia corespunzătoare – energia inspirației, a însuflețirii, a elanului creator și a impulsurilor sufletului spre unire cu cei asemenea, cu co-creatorii.

De aceea, prietenul meu, Tu poți să nu te îngrijorezi că, odată ce toate dorințele Tale sunt deja împlinite, «nu vei mai avea absolut nimic de făcut». Dimpotrivă, primindu-ți dorințele ca fiind împlinite, Te vei elibera de nevoia de a agonisi, de a forța realitatea, de a controla, de a-i manipula pe ceilalți și de a alerga după realizări; Te vei elibera – pentru întruparea dorințelor adevărate ale sufletului Tău – pentru Creație, Iubire și Trăirea Împreună a Adevărului Multifațetat – adevărata Ta menire, singura care ne face cu adevărat fericiți, fiindcă este în acord cu adevărata noastră natură – și atunci vei putea întrupa Potențialul Tău Suprem – ca om-creator, ca zeu viu în trup, ca manifestare unică a Dumnezeului Unic, a Vieții Unice în forma Ta umană irepetabilă, întrupând printr-un exemplu viu visul despre Viața Veșnică. Căci nu vei mai avea

de ce să mori, de vreme ce dorința de moarte va fi fost vindecată de Tine, iar dorința de viață, de Viață Adevărată, doar se va întări și se va întrupa în realitatea Ființării Veșnice.

Aceasta nu este o poveste oarecare. Este realitatea. Căci toate dorințele Tale sunt deja împlinite. Prin ce dorințe a fost făurită realitatea Ta de acum? Poți Tu oare să le recunoști?