16. ul: Unu acum

Încearcă să-ți imaginezi toată Măreția de necuprins a lui Dumnezeu.

Desigur, este imposibil! De aceea este și de neimaginat. (Zâmbet.) Dar se poate vedea cum și din ce se alcătuiește ea. Privește.

În fiecare act de trăire conștientă a nimicniciei noastre individuale: a fricilor noastre, a neputinței noastre, a slăbiciunii, a bolilor noastre, a sărăciei duhului – la celălalt pol al Conștiinței Unice se plămădea – chiar a noastră, colectivă – Măreția Divină: Puterea Supremă, Voința Supremă, Rațiunea Supremă (Înțelepciunea), Iubirea Supremă, Onoarea Supremă și Slava Supremă și toată bogăția Duhului.

De fiecare dată când noi, în orice împrejurări, în orice situații, chiar și în cele mai nefavorabile (mai ales nefavorabile), alegeam să căutăm Cauza în noi înșine, fără a transfera responsabilitatea asupra nimănui altcuiva, cream prin căutarea noastră aceste legături cauză-efect ale conștiinței noastre cu lumea noastră, plămădind astfel Puterea Supremă, o putere ce se exprimă în stăpânirea de Sine și a lumii ca propria Sa creație, Puterea Creatorului.

În Apocalipsă (Descoperirea lui Ioan Teologul) există un episod în care drepții se adresează în rugăciunile lor lui Hristos, deja înviat și înălțat, ca unui Dumnezeu și spun: cât mai avem de așteptat până când Tu vei veni în toată Puterea Ta? Iar Dumnezeu le răspunde: răbdați, căci trebuie să se împlinească Plinătatea lui Dumnezeu în numărul celor 144 de mii de drepți.

Ei vorbesc despre a Doua Venire a lui Hristos. Despre acel moment în care Omenirea, prin sfinții săi, va purta și va desăvârși această Plinătate a Puterii Divine, a Măreției Divine.

Însă Dumnezeu există dincolo de timp, în Unicul Acum, și pentru El, chiar dacă în viitor, acest moment, momentul Plinătății Divine, a sosit deja. De aceea El vorbește cu noi – încă de astăzi, dintotdeauna – în Dialogul Interior, prin Cuvântul Viu al Sfintelor Scripturi, prin Revelațiile sfinților, învățându-ne să ne stăpânim pe Noi Înșine, învățându-ne să iubim, transmițând de acolo, din viitor, calități și talente Divine, făcându-ne zei.

Iar acum imaginează-ți: când va sosi acest moment al Plinătății, iar Dumnezeu Se va arăta pe Sine în toată Măreția și Puterea Sa, în Trupul Său Unic Colectiv de zei și zeițe, oare Se va opri El din Creația Sa? Oare Plinătatea Sa Divină va înceta să se mai întregească?

Desigur că nu! Dar acum ea va fi creată nu prin neputințe și suferințe, ci în procesul unei conștiente

creații colective – de la Iubire la Iubire, de la Bucurie la Bucurie, de la Plinătate la Plinătate. Acum Dumnezeu, înconjurat de Familia zeilor, devenind Dumnezeul Unic, unind în Sine omul și pe Dumnezeu, josul și susul, trecutul și viitorul, Masculinul și Femininul, pe Tatăl și pe Mama, transformând înfruntarea dintre întuneric și lumină în Curcubeul Iubirii Divine, – acum Dumnezeul Unic, în co-creație cu toți zeii, cu toți Copiii-frații-surorile Sale, va crea lumi noi, plămădind nu de unii singuri, ci prin civilizații întregi, tot noi și noi calități ale Conștiinței Divine – creând o tot nouă și nouă Plinătate a Ființării Divine.

Și toate aceste noi calități ale lui Dumnezeu, toate aceste noi și noi fațete ale Iubirii Divine și ale Plinătății manifestării Sale continuă să se adune în Vistieria Unică Atemporală a Duhului în Unicul Acum Divin. În timpul liniar, procesul continuă. În Unicul Acum, întreaga Plinătate Divină s-a împlinit deja și există dintotdeauna – din veșnicie și pentru toate timpurile – «și acum și pururea și în vecii vecilor».

De aceea, în toate timpurile, toți oamenii care s-au adresat vreodată lui Dumnezeu primesc un răspuns Atemporal din Unicul Acum de la Dumnezeul Unic în toată Măreția Sa Divină, dar – într-un limbaj pe înțelesul lor, pe măsura pregătirii conștiinței lor din acel moment.

Iar Dumnezeu, veșnic schimbător și Veșnic Neschimbat, continuă să Se creeze pe Sine, să Se creeze pe Sine în fiecare clipă

a Unicului Acum. Pentru Dumnezeu nu există un trecut sau un viitor care să apese asupra Lui, limitându-L prin profeții; El recreează și trecutul, și viitorul în prezent, în fiecare clipă a Unicului Acum.

„Așa cum voi plăsmui, așa a și fost”, spune Dumnezeu. „Așa cum vom alege, așa va și fi”. Sau, așa cum se spune în Coran:

«Eu dau semnele și tot Eu le șterg din amintire, dând în schimb altele noi».

Este ca textul pe care Tu îl citești chiar acum. Eu Mă pot întoarce oricând în „trecutul lui” și să-l îndrept, dacă voi dori. Iar Tu, recitindu-l, vei descoperi în el ceva nou pentru Tine. Iar chiar acum – în acest moment precis – îndrept „viitorul lui”.

Așa, retroactiv, se schimbă și se întregesc textele „neschimbatelor” Sfinte Scripturi: ale Bibliei, ale Coranului, ale Torei. Iată de ce Sfintele Scripturi sunt întotdeauna Cuvânt Viu. Citește din nou și din nou – și din nou și din nou vei găsi în ele noutate. Nu doar Tu te schimbi, ci și Însuși Cuvântul din ele este Viu.

Și desigur, aceasta privește nu doar textele, ci însuși fluxul evenimentelor. Chiar acum ți se deschide din nou trecutul tău colectiv. Se dovedește că totul în el, incluzând toate necazurile, temerile, lipsurile, suferințele și frământările, toate neputințele – totul a fost desăvârșit, căci din

ele se plămădeau Puterea și Măreția Celui Mai Înalt Potențial al Tău, Omule. În ele se purta în pântece Hristosul Colectiv, Logosul Planetar, Fiul Omului – Fiul zămislit de întreaga Omenire, pentru ca într-o zi, în viitor, să Se arate și să ne transmită tot Cel Mai Înalt Potențial acumulat ca dar, în dar – prin Har, și nu după meritele noastre individuale. Ca să ne facă zei. Și să înceapă, împreună cu noi, să creeze Noua Plinătate Colectivă, Sobornicească – prin întreg Soborul – al tuturor sfinților.

Așadar, să știi, iubitul Meu prieten! Zeul Meu, frate, soră! Copilul Meu preaiubit! Acest viitor a sosit deja. Din clipa Împărtășaniei Tale cu Iubirea, din clipa nașterii Tale ca zeu-zeiță în forma Ta umană unică. Acum Noi creăm împreună. Și deși, poate, Tu încă nu Mă cunoști pe Mine, pe Noi, personal, Noi ne vom cunoaște negreșit. Avem pentru aceasta de acum Toată Veșnicia. Toată Veșnicia la Dispoziția Noastră. Veșnicia Unicului Acum.

Iar între timp – dialogul interior. Acordează-ți Dialogul Interior cu Dumnezeu, cu Hristos, cu Tatăl-Mama, cu Duhul Unic, cu Dumnezeul Unic Atemporal și Multiconfesional.

«Nu Mă întrebați unde și când va veni Împărăția lui Dumnezeu, căci nu va veni Ea în chip văzut și nu se va spune: iat-o acolo sau atunci. Așa că nu vă duceți și nu căutați. Căci iată: Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru... Iar cei ce se silesc pun mâna pe Ea» (în sine).