38. Saad

1Sad. Pe Coranul cu amintirea sa

2Cei care tăgăduiesc sunt în îngâmfare şi în învrăjbire

3Câte leaturi nu am nimicit înaintea lor! Şi ei strigară când nu mai era vreme de scăpare

4Ei se miră că vine la ei un predicator dintre ei. Tăgăduitorii spun: “Acesta este un vrăjitor mincinos

5El face din dumnezei un singur Dumnezeu? Acesta este un lucru de mirare!”

6Căpeteniile s-au urnit spunând: “Plecaţi! Răbdaţi pentru dumnezeii voştri! Aceasta este un lucru de dorit

7Noi n-am auzit de aceasta în Legea de pe urmă. Nu este decât o născocire

8Oare amintirea a fost pogorâtă asupra lui între noi?” Ei stau la îndoială asupra amintirii Mele, căci nu au gustat încă din osânda Mea

9Au ei comorile de milostivenie ale Domnului tău, Puternicul,. Dăruitorul

10Au ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi tot ce se află între ele? Atunci să se înalţe la baierile cerului

11Nu sunt însă decât o oaste de alianţe ce va fi înfrântă pe loc

12Înaintea lor au hulit poporul lui Noe, adiţii şi Faraon — stăpânul stâlpilor

13şi tamudiţii şi poporul lui Lot, şi cei din Al-Aika. Acestea au fost alianţele

14Toţi nu au făcut decât să-i socoate mincinoşi pe trimişi, iar pedeapsa Mea s-a împlinit asupra lor

15Aceştia nu aşteaptă decât un singur Strigăt ce nu va mai fi repetat

16Ei vor spune: “Domnul nostru! Grăbeşte-ne nouă judecata înainte de Ziua Socotelii.”

17Rabdă ceea ce spun şi aminteşte-ţi de robul Nostru, David, dăruit cu putere şi plin de căinţă

18Noi am supus munţii să preamărească laolaltă cu el, în amurg şi la răsărit

19precum şi păsările strânse în jurul lui. Toţi se întorc la El

20Noi i-am întărit împărăţia sa şi l-am dăruit cu înţelepciune şi limpezime la vorbă

21Povestea potrivnicilor a venit la tine? Ei s-au căţărat pe zid până la încăperea oprită

22şi au intrat peste David care s-a speriat de ei. Ei i-au spus: “Nu te teme! Noi suntem potrivinici, unul l-a nedreptăţit pe celălalt. Judecă-ne întru adevăr. Nu fi părtinitor! Călăuzeşte-ne pe Calea cea Dreaptă

23Acesta este fratele meu care are nouăzeci şi nouă de oi, iar eu nu am decât o oaie. El mi-a spus: “Încredinţează-mi-o mie!” Şi m-a biruit cu vorba

24David spuse: “El te-a nedreptăţit cerându-ţi oaia ta pe lângă oile sale.” Mulţi dintre cei care se amestecă se nedreptăţesc unii pe alţii, afară de cei care cred şi săvârşesc fapte bune, însă aceştia sunt puţini. David a înţeles că Noi l-am pus la încercare. El I-a cerut iertare Domnului său şi căzând în genunchi se căi

25Noi i-am iertat lui şi el are la Noi un loc aproape şi o frumoasă întoarcere

26O, David! Noi te-am făcut urmaş pe pământ. Judecă oamenii întru Adevăr şi nu urma poftei, căci ea te rătăceşte de la calea lui Dumnezeu. Cei care se rătăcesc de la Calea lui Dumnezeu vor avea parte de o osândă aprigă, căci au dat uitării Ziua Socotelii

27Oare Noi am creat cerul şi pământul şi tot ce se află între ele zadarnic precum îşi închipuie cei care tăgăduiesc? Vai celor care tăgăduiesc de Foc

28Îi vom face oare pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune deopotrivă cu cei care seamănă stricăciunea pe pământ? Ori îi vom face pe cei temători deopotrivă cu cei neruşinaţi

29O Carte binecuvântată am pogorât asupra ta ca ei să ia aminte la versetele ei, ca cei dăruiţi cu minte să chibzuiască

30Lui David i l-am dăruit pe Solomon. Ce rob bun şi plin de căinţă

31Când într-o seară îi fură înfăţişaţi caii care băteau din picior

32el spuse: “Eu am iubit bunul (lumesc) mai mult decât amintirea Domnului meu, până ce au dispărut după vălul nopţii

33“Întoarceţi-mi-i.” Şi atunci, el le-a tăiat picioarele şi gâtul

34Noi l-am pus la încercare pe Solomon punându-i pe tron un chip. Astfel, el s-a căit

35El spuse: “Domnul meu! Iartă-mi mie! Dăruieşte-mi o împărăţie ce nu se va cuveni nimănui după mine. Tu eşti Dăruitorul!”

36Noi i-am supus vântul — lin sufla la porunca sa acolo unde-l trimitea

37pe diavolii ziditori şi scufundători

38şi pe alţii legaţi în lanţuri

39“Acesta-i darul Nostru. Risipeşte-l ori păstrează-l fără să ţii socoteală

40Solomon are la Noi un loc apropiat şi o frumoasă întoarcere

41Aminteşte-ţi de Iov, robul Nostru, când a strigat către Domnul său: “Satan m-a lovit cu suferinţă şi osândă.”

42“Bate din picior! Aceasta este o scaldă răcoroasă şi o băutură.”

43Şi i i-am dăruit pe ai săi şi încă pe atât. Aceasta au fost o milostivenie de la Noi şi o amintire pentru cei dăruiţi cu minte

44Ia în mâna ta un mănunchi de nuiele! Loveşte cu el şi nu-ţi încălca legământul!” Şi Noi l-am aflat răbdător. Ce rob bun şi plin de căinţă

45Aminteşte-ţi de Abraham, Isaac şi Iacob, robii Noştri dăruiţi cu îndemânare şi cu prevedere

46Noi i-am curăţit prin amintirea Lăcaşului

47Ei se află la Noi, printre aleşii cei prea buni

48Aminteşte-ţi de Ismail, Elizeu şi Du al-Kifl. Toţi se află printre cei prea buni

49Aceasta este o amintire, o frumoasă întoarcere pentru cei temători

50grădinile Edenului ale căror porţi le vor fi deschise

51Culcaţi în ele, vor cere fructe din belşug şi băuturi

52în vreme ce cele cu privirile neîntinate le vor fi ţiitoare de urât

53Aceste vă sunt făgăduite pentru Ziua Socotelii

54Aceasta este înzestrarea Noastră ce nu are sfârşit

55Aşa va fi! Ticăloşii vor avea o întoarcere rea

56Gheena unde vor fi azvârliţi. Ce rău culcuş

57Aşa va fi ca să guste apă clocotită şi o băutură puturoasă

58şi altele asemenea în perechi

59Aceasta este o gloată ce năvăleşte cu voi, însă nu vor fi bineveniţi, ci vor fi azvârliţi în Foc

60Ei vor spune: “Voi nu sunteţi bineveniţi, căci voi ne-aţi pregătit acestea!” Ce lăcaş năpăstuit

61Ei vor spune: “Domnul nostru! Sporeşte-le îndoit osânda Focului celor care ne-au împins aici.”

62Ei vor spune: “De ce nu-i vedem nici pe bărbaţii pe care-i număram între cei răi

63Nu ne băteam noi joc de ei? Oare acum de scapă privirilor?”

64Aceasta, adevărat, este cearta soţilor Focului

65Spune: “Eu nu sunt decât un predicator. Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu, Unul, Biruitorul

66Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce se află între ele, Puternicul, Mult-Iertătorul.”

67Spune: “Este o veste mare

68însă voi întoarceţi spatele

69Eu nu am nici o ştiinţă de la căpeteniile prea-înalte că s-ar fi certat

70Mie nu mi s-a dezvăluit decât că sunt un predicator cu vorbă limpede.”

71Domnul tău spuse îngerilor: “Eu voi crea din lut un om

72După ce-i voi da chip desăvârşit şi voi sufla în el din duhul Meu, să cădeţi cu faţa la pământ înaintea lui!”

73Toţi îngerii s-au prosternat

74afară de Iblis care s-a îngâmfat şi a fost astfel dintre necredincioşi

75Dumnezeu spuse: “O, Iblis! Ce te împiedică să te prosternezi înaintea a ceea ce-am creat cu mâinile Mele? Ori eşti îngâmfat ori eşti dintre cei prea-înalţi!”

76El spuse: “Eu sunt mai bun decât el, căci Tu, pe mine, m-ai creat din foc, iar pe el, l-ai creat din lut.”

77Dumnezeu spuse: “Ieşi de aici şi cu pietre să fii bătut

78Blestemul meu fie asupra ta până în în Ziua Judecăţii!”

79El spuse: “Domnul meu! Păsuieşte-mă până în Ziua când oamenii vor fi înviaţi.”

80Dumnezeu spuse: “Da, eşti printre cei păsuiţi

81până în Ziua clipei cunoscute Nouă.”

82Iblis spuse: “Pe puterea Ta! Eu îi voi amăgi pe toţi

83afară de cei care îţi vor fi Ţie robi credincioşi.”

84Dumnezeu spuse: “Adevărul! Eu spun Adevărul

85Eu voi umple Gheena cu tine şi cu toţi cei care te vor urma.”

86Spune-le: “Eu nu vă cer răsplată şi nici nu vă împovărez

87El este doar amintire pentru lumi

88şi veţi cunoaşte vestea lui după o vreme”