De unde vine oxigenul pe care îl respirăm?

Răspunsul scurt

Oceanele dau o parte foarte mare din oxigenul de pe Pământ. Se spune adesea că este vorba de aproximativ jumătate. Restul vine din păduri, ierburi și alte plante. Sunt descrieri rotunjite, nu o socoteală exactă, dar imaginea este clară: oxigenul pe care îl respirăm vine din oceanele, pădurile și ierburile propriei noastre planete.

Dacă sperați la un singur loc pe hartă, nu există. Rezerva este răspândită pe tot Pământul, iar o mare parte vine din oceane, pe care cei mai mulți dintre noi le văd rar.

Merită spus limpede ce nu este acest articol. Nu este un tabel științific. Cifrele de aici sunt estimări de zi cu zi: oceanele aproximativ jumătate, restul din plantele de pe uscat. Cine vrea cifre exacte ar trebui să consulte lucrările oamenilor de știință care studiază Pământul. Noi vrem să împărtășim imaginea, pentru că imaginea se ține minte ușor și se primește ușor cu recunoștință.

Un dar care vine de departe

Este firesc să vă imaginați că oxigenul pe care îl respirați vine de la copacii de sub fereastra voastră. Acei copaci contează. Dar atmosfera este amestecată fără încetare de vânturi, așa că aerul pe care îl respirați azi poate să fi fost de curând deasupra altui continent. Oxigenul pe care îl luați nu are adresă. Este împărțit dintr-un singur cer comun.

Asta merită o pauză. Undeva există un ocean pe care poate nu-l veți vedea niciodată și păduri pe care poate nu le veți vizita niciodată. Respirația voastră de azi-dimineață le poate datora ceva. Aproximativ 8 miliarde de oameni se folosesc de aceleași surse în același timp. Nimeni nu trimite o factură și nimeni nu trebuie să ceară.

Gândiți-vă la o gospodărie comună. Într-o casă, mulți oameni folosesc aceleași camere, aceeași apă, aceeași căldură, iar nimeni nu ține socoteala cine ce a folosit. Pământul funcționează puțin așa. Este o singură casă cu o familie foarte mare, de aproximativ 8 miliarde de oameni, iar aerul se numără printre primele lucruri pe care le dă.

De ce observăm rar

Observăm ce lipsește, nu ce este mereu acolo. O respirație este atât de constantă și atât de discretă, încât se pierde în fundal, iar mulți oameni trec printr-o zi întreagă fără să se gândească la ea nici măcar o dată. Și totuși este primul dar al zilei și ultimul, și nu cere nimic de la noi. Încercați un mic test. Data viitoare când sunteți prinși de treburi, întrebați-vă când v-ați gândit ultima oară la respirația voastră. Dacă răspunsul este că nu vă amintiți, este normal și nu e nimic de care să vă îngrijorați.

A observa este toată invitația. Nu trebuie să rezolvați nimic în clipa aceasta. Trebuie doar să vedeți că vi se dă ceva, iar și iar, toată ziua. Atât ajunge ca să începeți.

Ce poate face mulțumirea pentru voi

Recunoștința a fost studiată. Într-o lucrare din 2003 a lui Emmons și McCullough, publicată în Journal of Personality and Social Psychology, oamenii care notau în mod regulat pentru ce erau recunoscători au spus mai des că se simt mai bine decât cei din grupurile de control. Studiul nu era despre respirație. Dar respirația este poate cel mai simplu lucru pentru care puteți fi recunoscători: este mereu acolo, este gratuită și nu cere nicio ocazie specială. Mulțumirea nu are nevoie de cuvinte mari. Poate fi scurtă și discretă: mulțumesc pentru această respirație.

Respirația lentă este un alt subiect pe care l-au cercetat oamenii de știință: unele studii o leagă de o senzație de calm. O amintim cu grijă și nu promitem nimic. Dacă vă opriți, respirați încet și vă gândiți la oceane și la păduri, faceți un lucru simplu pe care mulți oameni îl descriu ca fiind liniștitor. Iată un mod mic de a încerca:

• Opriți-vă o clipă și inspirați încet o dată.
• Gândiți-vă la oceanele, pădurile și ierburile care au ajutat să existe această respirație.
• Expirați și spuneți mulțumesc, cu cuvintele voastre și în limba voastră.

Fiecare respirație este un dar din casa noastră comună. Să o observați durează un minut.