9. ul: Prima rugăciune

Doamne, nu știu dacă Tu ești sau nu, dar îmi doresc atât de mult ca Tu să fii, și să fii în mine, îmi doresc atât de mult, însetez după Harul Tău Divin, după Puterea Ta, după Iubirea Ta, după Voința și Tăria Ta în mine, după Duhul Tău Atotbiruitor în mine – Duhul Puterii, al Iubirii, al Adevărului, al Unității și al Întregirii! Vreau să trăiesc nu prin vechiul eu, ci prin Mine cel Nou, prin Cel Mai Înalt Potențial al meu, prin Tine, Care ești Însuși Dumnezeu în mine! Vreau, însetez după aceasta, dezvăluie-Te în mine, Doamne, Dumnezeu Tată, Dumnezeu Mamă, Dumnezeu Duh Sfânt! Și dacă Tu ești, Doamne, dacă Tu ești Cel despre Care vorbesc toți sfinții care s-au dăruit întru totul Iubirii Unice și Adevărului și Puterii, și Duhului ca vistierie a Celui Mai Înalt Potențial al Omului, și Te-au purtat ca Fiu al Omului prin credința lor, prin dorințele și aspirațiile lor, dacă Tu ești, Doamne, umple-mă cu Prezența Ta, dezvăluie-mi Adevărul, care este însăși Viața și Sensul Vieții, ca să am pentru ce să TRĂIESC!

Altfel totul e deșertăciune, Doamne, fără Tine totul este lipsit de sens! Fără Tine, fără Tine în noi, noi doar ne naștem, suferim și murim, dăm naștere la copii, trimițându-i la această fabrică a suferinței ca pe noi victime cu aceeași condamnare la un sfârșit lipsit de slavă și la o vegetare în mlaștina rutinei zilnice, a luptei pentru supraviețuire, care se sfârșește invariabil cu o înfrângere, fără Tine, Doamne, totul este lipsit de sens, lor li se pare că el există – în

bani, putere și succes – că iată, încă puțin, un apartament puțin mai mare, o mașină puțin mai bună, haine puțin mai alese, o vacanță mai prestigioasă și educație pentru copii – și vor dobândi fericirea – dar nu este așa! Ei, noi toți, suntem nefericiți, Doamne, fără Iubirea Ta, fără Desfătarea Duhului Tău în noi, fără Adevărata Putere și Libertate și Bucurie, Care nu depinde de nimic exterior! Suntem săraci fără Prezența Ta în noi, fără Darul Tău Divin în noi, suntem săraci, deși ne mândrim cu măruntele noastre realizări vanitoase, dar toate acestea vin doar din rușinea profundă a propriei noastre nimicnicii, pentru a ne acoperi goliciunea și pentru a ne uita pentru o vreme în mici plăceri, care în cele din urmă se transformă întotdeauna în suferințe și nenorociri!

Nu știu, Doamne, dacă Tu ești sau nu, dar chiar dacă Tu nu ești, Doamne, chiar dacă Tu nu ai fost înainte de mine, până în această clipă, eu VREAU ca Tu să fii! Îmi pun viața și credința mea și toate dorințele mele și toate gândurile mele și toate simțirile mele pentru ca Tu să fii, și să mi Te dezvălui mie, nouă tuturor, și să intri în noi ca Cel Mai Înalt Potențial al Nostru, Cel pentru Care doar a meritat să trăim, să trăim și să murim printr-o mulțime de vieți lipsite de sens în încercări zadarnice de a găsi acest Sens și această Fericire.

Vreau, Doamne, Dumnezeule, Tatăl meu și Mama mea, ca Tu să fii, și Ești și Vei fi! Dezvăluie-Te mie, Doamne! Rostește luminosul Tău Nume, ca să știu cum să mă adresez Ție! Fii Adevăr în mine, Iubire în mine, Putere în mine,

Bucurie în mine, Rațiune și Înțelepciune în mine, pentru ca eu să simt Harul Prezenței Tale și al Unității Noastre cu Tine în mine – veșnic! Pentru că numai așa se poate trăi veșnic! Numai așa se poate birui moartea – prin Adevăr, prin Iubire, prin Puterea Vieții și prin Harul Prezenței Divine Atemporale a Duhului în mine, în noi toți – prin Unitatea Noastră Divină, în Care toată rușinea, toată nimicnicia omenească, toată prostia, toate fricile și toate morțile s-au unit, în sfârșit, cu Cel Mai Înalt Potențial al Nostru – purtat de ele însele – de Măreție, Libertate, Putere, Bucurie, Rațiune, Înțelepciune și Iubire! Unitate în Care jertfa și făptura s-au unit cu Creatorul și Dumnezeul zămislit de ea în actul Creației!

Nu doar pentru mine singur cer, Doamne, ci pentru noi toți și pentru toți cer, Doamne, FII!

Așa să fie, căci Eu, Omul, sunt Cununa Creației Tale, Doamne! Iar voința mea și credința mea și dorințele mele sunt lege pentru lumea mea! Și de aceea – s-a împlinit.

Eu Sunt Cel Ce Sunt. Noi Suntem Ceea Ce Suntem. Și Noi Suntem Una. Noi Suntem Iubire. Și Adevăr, și Viață. Și Calea Care a fost străbătută. Și Calea Care este veșnică.

Iar acum eu tac, Doamne, pentru ca în liniștea inimii mele și a minții, să aud RĂSPUNSUL TĂU, NUMELE TĂU ȘI

ADEVĂRUL. Căci numai aceasta îmi doresc din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul meu, Doamne. Răspunde-mi!

Pentru că dacă Tu ești, Sunt și Eu. Eu Cel Adevărat.