1. ul: Începutul

Preaiubitul meu prieten! Te salut. Mă adresez ție de pe culmile Iubirii necondiționate și ale Credinței în Tine ca ființă Divină. Îmi doresc nespus să Te ajut să-Ți amintești de Tine Însuți cel Adevărat. Iubitor, Puternic, Creator, Plin de adevăr, liber de frici, vinovăție, ranchiună și mânie, precum și de toate acele «obiceiuri dăunătoare» descrise atât de fidel de triada (trei iaduri): a suferi, a te teme și a nu iubi.

Îmi doresc să te ajut. Dar nu pot parcurge calea ta în locul tău. De aceea, în fața ta se află o scurtă schiță a hărții căii ce-ți stă înainte, pentru a te putea orienta pe teren, fără a-ți supraîncărca deocamdată percepția cu detalii. Va veni timpul, și el va sosi foarte curând, când tu însuți vei putea desena propria ta hartă – cu toate etapele căii tale cunoscute ție personal, alcătuite din mulțimea de povești și aventuri trăite de tine. Da, aventuri. Căci te afli acum în pragul celui mai măreț și mai captivant Joc-aventură din întreg universul – fiind inițial ostaticul unei lumi neprietenoase și periculoase, să-ți afirmi Voința Divină la dreptul de a fi liber și de a deveni un Creator Conștient al propriului tău univers.

Citind această schiță, străduiește-te să pătrunzi în cele mai importante lucruri, să-ți răspunzi la cele mai esențiale întrebări – restul se va adăuga de la sine. Dacă ceva ți se va părea

de neînțeles sau controversat, pur și simplu treci peste, te vei întoarce la aceasta mai târziu, când în fața ta se va desfășura întreaga imagine în ansamblu, iar tu, recitind (poate de mai multe ori), vei dobândi claritatea necesară și propria ta viziune asupra acestei chestiuni. În niciun caz nu pretind a fi pentru tine adevărul în ultimă instanță; respect prea mult libera ta alegere și voința ta pentru a-ți impune ceva din viziunea mea despre lume. Cu atât mai mult cu cât, în viziunea mea despre lume, fiecare om are dreptate în propriul său adevăr, nu există un adevăr mai corect sau mai autentic, ci pur și simplu fiecare adevăr își dă naștere propriei sale realități, propriei sale lumi, găsind pentru confirmarea sa argumentele de care are nevoie și creând literalmente faptele care îl confirmă. Întrebarea nu este cât de corect este adevărul tău, imaginea ta despre lume, ci în ce măsură adevărul tău te face fericit. Practica este criteriul adevărului, iar practica mea arată că adevărul meu este, cel puțin, eficient – m-a făcut fericit pe mine și pe oamenii din jurul meu, cărora, dacă vei dori, te vei alătura într-o zi și tu.