12. ul: Dialogul intern (partea a doua)

...Când șamanii din Mexic opresc în mintea lor dialogul interior «de la cel viclean», li se dezvăluie imaginea lumii pe care omul o avea înainte de «căderea în păcat», înainte de a gusta din rodul pomului cunoașterii binelui și răului, adică înainte de pătrunderea în conștiința omului a viziunii duale asupra lumii, care divide realitatea în opuși: bine/rău, negru/alb, prost/bine, mare/mic, masculin/feminin, durere/plăcere, Dumnezeu/diavol… În esență, dialogul interior «de la cel viclean» din capul tău este o modalitate de a menține viziunea duală a lumii, familiară nouă și destul de complex organizată. Imaginea lumii care li se deschide șamanilor ca urmare a opririi acestui dialog interior este foarte simplă – omul vede energiile primordiale și percepe totul cu privirea inocentă a unui copil: totul pur și simplu este și atât – nu există rău sau bun, nu există bine și rău, totul pur și simplu este – ceva poate fi mâncat pentru a te sătura, ceva se mișcă și atrage atenția, te poți juca cu el și îl poți cerceta. Mai mult de atât pur și simplu nu există în lume. Așa a trăit Adam în rai. Așa, de altfel, trăiește și astăzi tribul Pirahã din Amazonia. Gustând din viziunea duală a lumii din pomul cunoașterii binelui și răului, Adam, în percepția sa, se separă pe Sine de Dumnezeu. Acum, în conștiința omului, Dumnezeu este o Măreție mereu crescândă, iar omul este o ființă care își conștientizează tot mai mult propria nimicnicie (în fața lui Dumnezeu și a măreției universului). Și o astfel de percepție duce inevitabil la frici, rușine, durere și suferință, pe de

o parte, și la diferite modalități de a se proteja de acestea, pe de altă parte. Așa are loc evoluția conștiinței, se lărgește tabloul lingvistic al lumii: sporește vocabularul, iar prin urmare se extinde și bogăția fenomenelor pe care omul este capabil să le perceapă și să le trăiască dimpreună cu ele, formând (desprinzând) din supa cuantică a realității primordiale nu doar realitatea materială ce se lărgește în diversitatea sa, ci și lumea senzorială bogată a sufletului său, precum și o realitate spirituală multinivelară. În cele din urmă, omul gânditor descoperă natura suferinței, a durerii și începe să caute căi de a învinge această durere, de a păși dincolo de hotarele ei, pentru a spori plăcerea, desfătarea. Așa apar șamanismul, magia, religia, știința. Șamanii caută să se elibereze de tabloul dual al lumii din mintea omului, întorcându-l la simplitate și la uniunea cu natura; magicienii – să se înțeleagă cu aceste forțe ale naturii; știința – să le supună, fără a renunța la dualitate, ci dimpotrivă, dezvoltând la maximum și folosind realizările minții duale; religia ne întinde punțile Credinței spre unirea cu acea Măreție de care mintea duală ne-a despărțit, numind-o Forță Supremă, Dumnezeu. Să renunți la imaginea duală a lumii, întorcându-te în copilăria inocentă primordială a omenirii, sau să continui să folosești mintea duală pentru a te apăra de fricile create chiar de ea, sau să-ți întărești Credința într-o Forță Supremă separată, existentă la celălalt capăt al conștiinței – depinde de Tine, Prietenul Meu. Noi însă propunem o variantă de ieșire din dualitate în trialitate, în Unica

Conștiință a Creatorului, unde polii conștiinței duale – ai negrului și albului, ai întunericului și luminii, ai nimicniciei și Măreției se unesc în Tine în Curcubeul Unic al lumii, iar Tu Te recunoști drept Creatorul său, Creatorul său Colectiv. Curcubeul Unic al Lumii. RadoMir.

Radomir este conștiință. Conștiința Unică a Creatorului.