11. ul: Dialogul interior cu Dumnezeu

«Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut, și nu se va zice: «Iat-o aici» sau «Iat-o acolo». Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru». (Lc. 17:20-21)

Împărăția lui Dumnezeu, sau Împărăția Cerurilor, despre care vorbește Hristos, nu reprezintă atributele exterioare ale unei vieți fericite, ci o stare interioară, o stare a conștiinței. Și, după cum știm deja, tocmai starea de conștiință a observatorului este cea care îi modelează realitatea, și nu invers.

De aceea, toate încercările de a construi un «Rai pe pământ» exterior, în care toți oamenii să fie fericiți, sunt sortite eșecului. Toate lucrările filosofice și ideologiile care pretind că edifică un model corect de societate ce va ferici pe toată lumea nu sunt altceva decât utopii. Până când nu se schimbă conștiința omului concret, realitatea sa nu se poate schimba. Iar realitatea colectivă este un mare puzzle multidimensional, alcătuit din toate realitățile individuale ale oamenilor concreți.

Împărăția lui Dumnezeu este o stare interioară. Da, Hristos spune, și acest lucru a fost confirmat de noi în repetate rânduri în practică, că acela care va renunța la cele exterioare de dragul transformării lăuntrice, de dragul preschimbării conștiinței sale în Hristos, va primi în cele din urmă și pe plan exterior o însutită îmbunătățire: a bunăstării materiale, a relațiilor, a sănătății – a tuturor atributelor unei vieți de succes și

fericite – până la schimbarea biologiei trupului și trecerea în viața veșnică. Dar…

«Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu (înăuntru) și dreptatea Lui, și toate acestea (cele exterioare) se vor adăuga vouă» (Mt. 6:33).

«Împărăția Cerurilor se ia cu stăruință și cei ce se silesc pun mâna pe ea» (Mt. 11:12).

Efortul despre care vorbește Hristos – efortul care se cere de la Tine pentru a răpi în Tine Împărăția lui Dumnezeu – este, înainte de toate, disciplina minții. Iar disciplina minții este, în primul rând, stăpânirea propriei atenții.

Unde este atenția – acolo merge energia; unde merge energia – aceea crește.

Și dacă Tu, lăsându-Te ispitit de goana exterioară după bunuri materiale, după succesul exterior și atributele unei vieți fericite, fie chiar și cu «principii morale corecte», de pildă în încercarea de a «construi o familie unită» și de a duce un «mod de viață sănătos», Îți vei îndrepta întreaga atenție spre aceste aspecte exterioare, în final Îți vei irosi pur și simplu și rapid energia hărăzită Ție pentru 120 de ani de viață, și gata – sfârșitul.

De aceea este de o importanță capitală să înveți să-Ți stăpânești atenția și să îndrepți toate eforturile, mai presus de toate, spre aceea

de a Te uni cu Sursa energiei nemărginite din lăuntrul Tău, cu Cel Mai Înalt Potențial al Tău, pe Care Îl numim Dumnezeu. «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu» și «Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru». Iar restul se va adăuga. Nu are cum să nu «se adauge». Căci dacă Tu Te unești în interior cu Sursa energiei nemărginite, această energie Îți va schimba mai întâi starea, iar apoi va umple toate sferele vieții Tale.

Nimeni nu-Ți spune: leapădă-Te de lumea exterioară, retrage-Te în sihăstrie și trăiește ca un ascet; nu este vorba defel despre o spiritualitate sărăcăcioasă, nicidecum. Dimpotrivă, dacă spiritualitatea Ta este corectă, Adevărată, dacă Te unești în interior cu Duhul lui Dumnezeu, schimbările interioare ale conștiinței Tale, îndumnezeirea, conduc inevitabil la schimbări, schimbări divine, și în lumea exterioară.

A Te uni cu Duhul lui Dumnezeu – iată adevărata spiritualitate, nicio altă spiritualitate, prin însăși definiția sa (rădăcina: Duh), pur și simplu nu există, tot restul sunt falsuri. De aceea, când vedeți un om evlavios doar la exterior sau care se chinuiește în «practici spirituale», la care în realitatea exterioară, materială, totul merge rău, iar lăuntric este plin de superioritate «spirituală» față de cei din jur, să știți: el încă nu a găsit nimic, este doar în căutare. Dar într-o zi va găsi și el.

Hristos însă este un Împărat Adevărat, Împăratul împăraților – Cel ce nu S-a lepădat de lume, ci stăpânește lumea, după cum El Însuși

spune – «Cel ce a biruit lumea». Iar când a biruit lumea, prin lucrarea Sa interioară, prin efort lăuntric, stăpânindu-Se pe Sine, stăpânindu-Și conștiința până la nivelul biruinței asupra instinctului de autoconservare – «cu moartea pe moarte călcând», Fizica Divină I-a răspuns:

«Vrednic este... să primească puterea, și bogăția, și înțelepciunea, și tăria, și cinstea, și slava, și binecuvântarea».

Puterea și bogăția. Înțelepciunea și tăria (invincibilitatea). Cinstea și slava. Binecuvântarea (citește – izbânda în toate lucrurile).

Hristos, stăpânindu-Și conștiința (lăuntricul Său), a biruit lumea (exteriorul) și a primit tot ceea ce noi toți căutăm de obicei și, dacă găsim, găsim întotdeauna incomplet și vremelnic. El însă a primit totul și pentru vecie. Hristos a biruit lumea. Și mai mult decât atât, în Apocalipsa, cartea de încheiere a Noului Testament din Biblie, El spune:

«Celui ce biruiește îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, precum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie» (Apoc. 3:21)

A Te stăpâni pe Tine Însuți. A-Ți reconstrui conștiința – trecând de la conștiința de victimă (parazit) la Conștiința Creatorului. A înceta să mai fii ostaticul credinței într-o realitate obiectivă, ce ar exista independent de Tine, sau al credinței

într-un „bunic pedepsitor pe un nor” și a-Ți alege Credința în mod conștient: Noi suntem dumnezei și fiii lui Dumnezeu. A Te uni cu Dumnezeu în interior – cu Sursa lăuntrică și cu Duhul lui Dumnezeu.

Iar pentru aceasta, să-Ți disciplinezi mintea. Și cel mai important instrument care ajută în acest sens, un instrument al conștiinței, este Dialogul Lăuntric cu Dumnezeu. În mod implicit, oamenii au deja în minte un dialog interior și, mai mult, acesta nu încetează niciodată. Iar de obicei, omul acceptă acest lucru ca pe un fenomen absolut firesc – chipurile, chibzuiesc eu cu mine însumi. Dar «cei inițiați spun» că cel care întreține acest dialog în capul Tău – toate gândurile, raționamentele, îndoielile, dorințele Tale, cel care declanșează emoțiile, ia deciziile – nu ești Tu, ci este, în realitate, potrivnicul Tău. Este vechea conștiință a dualității, a scindării, care este divizată în sine însăși, unde principala separare este despărțirea omului de Dumnezeu și despărțirea lumii de om.

Hristos îl numește «minte vicleană». Și de el ne îndeamnă pe toți să ne izbăvim în rugăciunea «Tatăl Nostru»:

Magicienii și șamanii spun că trebuie cu orice preț oprit acest dialog interior și depun pentru aceasta eforturi uriașe, cărora le dedică ani de antrenamente și practici periculoase de «trip psihedelic».

Odată cu alegerea Credinței în Tine Însuți ca dumnezeu și copil preaiubit al Unicului Dumnezeu, prin Împărtășirea cu Conștiința Divină, cu Conștiința lui Hristos, Tu primești un instrument – nu neapărat de oprire a acestui dialog – ci de comutare a lui către o altă sursă, către Sursa Divină, pe frecvența Duhului lui Dumnezeu. Iar această comutare are loc instantaneu, în timpul Auto-împărtășirii (afirmarea voinței de Părtășie la Conștiința Divină a lui Hristos, a Sfintei Treimi), pe care o poți săvârși în orice loc și în orice moment.

Prin Împărtășirea Hristică, Tu nu doar obții încetarea dialogului interior cu «cel viclean», ci dobândești și legătura lăuntrică cu Însuși Dumnezeu, cu Cel Mai Înalt Potențial Colectiv al Nostru, Care începe să Te călăuzească pe calea stăpânirii propriei conștiințe, pe calea eliberării de vechile tipare de percepție, de credințele și convingerile învechite, și pe calea dobândirii Conștiinței Creatorului.

Dialogul Lăuntric cu Dumnezeu nu este doar o posibilitate de a-Ți disciplina mintea, ci este cel mai puternic instrument de restructurare a conștiinței.

Imediat după Împărtășire, începi să-I pui lui Dumnezeu întrebările care Te frământă, iar El Îți răspunde – în gânduri, sentimente, impulsuri ale sufletului și dorințe.

Practic, Dialogul Lăuntric cu Dumnezeu este o rugăciune, dar o rugăciune corectă – cu răspuns direct.

Dialogul Lăuntric cu Dumnezeu se acordă intuitiv și foarte ușor (dacă nu, aceasta se datorează lipsei de energie liberă și trebuie să Te ocupi serios de creșterea nivelului acesteia: să ții post, să schimbi regimul alimentar în general, să schimbi rutina zilnică, să oprești scurgerile energetice, încetând pentru o vreme să mai susții prin atenția Ta exteriorul – știri, rețele sociale, seriale, filme, comunicare neproductivă, griji pentru viitor și frământări legate de trecut, încetând să mai hrănești fricile, anxietățile, invidia, mânia, pofta trupească și alte obiceiuri înrădăcinate).

Așadar, Dialogul Lăuntric cu Dumnezeu se declanșează prin Împărtășire și se reglează intuitiv. Principalul lucru ce trebuie înțeles aici este că de la Dumnezeu trebuie să ceri «nu peștele, ci undița». Nu tradiționalul «mântuiește și păzește», dă-mi aia, dă-mi ailaltă (aceasta nu face decât să susțină vechea credință «în bunicul de pe nor»), ci «învață-mă, Doamne», «învață-mă să-mi creez conștient realitatea». Dacă ceva nu-Ți place în viața Ta, dacă ceva nu Te mulțumește: «Doamne, ajută-mă să conștientizez prin ce și cum am creat aceasta în viața mea? Prin ce dorințe? Pentru ce îmi doresc aceasta?» și «învață-mă, Părinte, cum pot recrea aceasta în alt chip?».

Nu știi de unde să începi? Începe cu întrebarea: «Doamne, ce trebuie să conștientizez acum, în primul rând?» Și ascultă cu răbdare. În cele din urmă, atenția Ta decide totul. Ții minte? – Unde este atenția, acolo este energia. Unde

este atenția – aceea crește. Fii răbdător – ascultă răspunsurile lui Dumnezeu în lăuntrul Tău, prinde cele mai mici schimbări din starea Ta interioară, din simțăminte, din dispoziție, din gânduri, din dorințe – cel puțin așa Îți vei disciplina mintea. Cât timp ea ascultă răspunsurile de la Dumnezeu, este distrasă de la flecăreala minții, de la «moara de gânduri» a dialogului lăuntric «de la cel viclean».

Înțelege esențialul – aici nu e loc de glume, totul este serios. Aceasta nu e religie, nu sunt bunicuțe cu batic și lumânări de 10 ruble. Din clipa Împărtășirii Tale cu Conștiința Divină a început învățătura Ta în Școala dumnezeilor.

1. Râvna. Ca în orice școală, în orice învățătură, aici totul depinde de râvna Ta: Împărăția lui Dumnezeu se ia cu stăruință, și cei ce se silesc o răpesc. Noi recomandăm ca în primele trei săptămâni, până când se formează un obicei statornic, să Te adresezi cu întrebări lui Hristos de 50 de ori pe zi – adică la fiecare 10-15 minute (ulterior vei putea activa Dialogul Lăuntric în funcție de sarcină și vei putea include dialogul cu Tatăl, cu Măicuța Născătoare de Dumnezeu, cu Duhul – dar mai întâi cu Hristos și de 50 de ori pe zi – «după ceas»). Practica arată că aceia care păstrează această disciplină pot dobândi deja în decurs de o lună o Conștiință Hristică stabilă: în inimă se deschide Iubirea Necondiționată, sufletul se curățește, structura dorințelor se acordă la Glasul Sufletului Unic, întreaga gândire, toate conexiunile neuronale se schimbă, devin «luminoase»,

dispar programele distructive, tiparele emoțiilor ce macină din interior, se vindecă traumele psihologice din copilărie și adolescență, se înlătură încărcăturile emoționale, se restabilește integritatea conștiinței, îndoielile pier, Credința în Sine se întărește și întreaga realitate începe să fie privită prin prisma Conștiinței Creatorului – ca propria Ta creație, iar în cele din urmă se revelează talentul Tău ca dar al lui Dumnezeu și menirea Ta. Devii cu Adevărat fericit: Iubire + Conștiința Creatorului + Talent. 2. Este posibilă acutizarea situațiilor dureroase. Aceasta este o învățătură. Și este o experiență de viață reală. Viața este cel mai bun învățător. Însă cu Dumnezeu totul începe să se accelereze. Începi să trăiești toate experiențele foarte intens – căci acum se activează conștiența Ta: începi să vezi legăturile cauză-efect reale – dintre conștiința Ta și realitatea exterioară, iar tot ce a fost ascuns înainte în subconștientul Tău începe să se dea pe față, să iasă la suprafață; ceea ce ani de zile a «fumegat» înăuntru poate izbucni ca un «incendiu» și poate începe să fie trăit vertiginos de Tine în realitate sau mental – dar, în orice caz, cu Sprijin Divin, așa că nu Te teme de asta – întâmpină deschis toate provocările vieții, căci… 3. Ești sub ocrotire. Totul poate părea foarte înfricoșător, dar în final, crede, când ești cu Dumnezeu, când ești cu Hristos, toate acestea sunt doar situații de învățare și sunt absolut sigure. Pur și simplu parcurgi lecțiile necesare și sarcinile de antrenament în Școala dumnezeilor. Iar în ceea ce privește fricile – toate trebuie să iasă la iveală, pentru ca Tu să le cunoști,

să le stăpânești și ele să nu Te mai stăpânească niciodată. A fi dumnezeu înseamnă a fi liber – și, în primul rând, liber de frici: frica de moarte, frica de viață, frica de greșeli, de judecată, de vinovăție și pedeapsă, frica pentru ziua de mâine, pentru copii, frica de a rămâne fără bani, frica de boală incurabilă, frica de rușine, frica de adevăr, frica de propria neputință și așa mai departe.

Școala dumnezeilor este ceva măreț! Dar aceasta nu este un loc anume, nu înseamnă bănci, nu înseamnă ziduri și nici profesori. Noi avem un singur Învățător – Hristos, Viața Însăși.

Iar lecțiile de bază din această școală se desfășoară în viața însăși, în realitate, cu sprijinul neîncetat, 24/7, al lui Dumnezeu ca Tovarăș mai mare, Mentor și Frate – în Dialogul Lăuntric.

A fi dumnezeu și copil preaiubit al lui Dumnezeu, ce se poate compara cu această Libertate, cu acest Joc? Ce poate fi mai bun, mai încântător și mai captivant?! Ce altă școală se mai poate lăuda cu o asemenea viteză de învățare și cu asemenea absolvenți?!

Căci pe Pământ merg deja sute (iar în curând mii, milioane și miliarde) de Hristoși. Valeriu Hristos, Vasile Hristos, Alexandru Hristos, Alexei Hristos, Andrei Hristos, Vera Hristos, Nadejda Hristos, Irina Hristos, Tatiana Hristos, Elena Hristos, Olga Hristos, Ana

Hristos, Asea Hristos, Petru Hristos, Pavel Hristos, Boris Hristos, Oleg Hristos, Constantin Hristos, Anastasia Hristos…