75. Al-Qiyaama

1Nu! Jur pe Ziua Învierii

2Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor

3Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele

4Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale

5Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul

6El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”

7Atunci când vederea fi-va fulgerată

8când luna fi-va acoperită

9când soarele şi luna împreună fi-vor puşi

10În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”

11Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare

12În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare

13În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă

14Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită

15chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile

16Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi

17Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim

18Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi

19Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles

20Ba nu! Voi iubiţi degrabă-trecătoarea

21şi daţi la spate Viaţa de Apoi

22În Ziua aceea, vor fi chipuri luminate

23către Domnul lor căutând

24În Ziua aceea, vor fi chipuri întunecate

25la ce le va face zdrobitoarea de coaste, cugetând

26Ba nu! Când sufletul va sta să iasă

27i se va spune: “Cine este vrăjitor?”

28Când omul îşi dă seama că desprinderea este aproape

29şi picioarele i se vor strânge unul într-altul

30în Ziua aceea, către Domnul tău vei fi mânat

31El nu a crezut şi nici nu s-a rugat

32ci a hulit şi spatele a întors

33apoi ţanţoş la ai săi a mers

34Vai ţie! Vai

35Şi iarăşi: Vai ţie! Vai

36Socoate omul oare că va fi lăsat de izbelişte

37N-a fost el oare o picătură de sămânţă lepădată

38iar apoi un cheag de sânge? Dumnezeu l-a creat şi l-a cizelat

39apoi din el o pereche a făcut: bărbat şi femeie

40Oare Cel ce a făcut aceasta n-ar avea putinţa să dăruiască morţilor viaţă