68. Al-Qalam

1Nun. Pe condei şi pe ceea ce scriu ei

2Tu, har Domnului tău, nu eşti îndrăcit

3O răsplată necurmată vei avea

4Tu ai o fire prea-înălţată

5Ai să vezi şi au să vadă

6care dintre voi este apucatul

7Domnul tău îi ştie prea bine pe cei care s-au rătăcit de la Calea Sa, precum îi ştie prea bine pe cei călăuziţi

8Nu da ascultare celor care hulesc

9Ar dori să-i măguleşti, ca şi ei să te măgulească

10Nu da ascultare celui care se tot jură, însă este om de nimic

11şi nici clevetitorului care umblă cu bârfa

12nici celui care se pune în calea binelui, călcător de lege şi păcătos

13nici celui lacom care, pe deasupra, mai este şi lepădat

14Nu-i da ascultare chiar de este avut în bogăţie şi fii

15Când versetele Noastre îi sunt citite, el spune: “Poveşti de-ale celor dintâi!”

16Atunci, Noi îl vom însemna pe nas

17Noi îi vom pune la încercare, precum i-am pus pe stăpânii grădinii care juraseră că dimineaţa o vor culege toată

18fără nici o îngrădire

19O urgie de la Domnul tău a trecut peste ea, în vreme ce ei dormeau

20iar dimineaţa, era ca şi culeasă

21Sculându-se de dimneaţă, au început să se strige

22“Plecaţi devreme la ogor, de sunteţi cu adevărat culegători.”

23Şi plecară la drum şuşotind între ei

24“Astăzi, nu cumva să intre vreun sărman peste voi!”

25Plecară devreme cu aceasta în gând, deşi aveau destul

26Când o văzură, spuseră: “Precis ne-am rătăcit!”

27Suntem acum lipsiţi de tot!”

28Cel mai cumsecade dintre ei spuse: “Nu v-am spus eu să-l fi preamărit pe Dumnezeu?”

29Ei spuseră: “Mărire Domnului nostru! Da, am fost nedrepţi.”

30Şi ei se întoarseră atunci unii către alţii dojenindu-se

31Ei spuseră: “Vai nouă! Am fost nişte ticăloşi

32Poate Domnul nostru ne va da nouă în schimb ceva mai bun decât aceasta. Către Domnul nostru noi căutăm.”

33Aceasta le-a fost osânda, însă osânda din Viaţa de Apoi va fi mult mai mare. O, dacă ar şti

34Cei care se tem de Dumnezeu au, la Domnul lor, Grădinile Plăcerii

35Cum să-i facem pe cei supuşi deopotrivă cu cei nelegiuiţi

36Ce aveţi? Cum judecaţi

37Aveţi vreo carte din care învăţaţi

38Din care aveţi ce alege

39Ori aveţi jurăminte de la Noi care ajung până în Ziua Învierii că veţi avea ceea ce judecaţi voi

40Întreabă-i: “Care, dintre voi, este chezaş?”

41Au dumnezei-părtaşi? Să vină cu părtaşii lor, dacă spun adevărul

42În Ziua când picioarele vor fi dezgolite, vor fi chemaţi să se prosterneze, însă nu vor mai putea

43Îşi vor lăsa privirile în jos şi vor fi acoperiţi de ruşine, căci au fost chemaţi să se prosterneze pe când erau sănătoşi

44Lasă-Mă cu cel care socoate mincinoasă această Spusă, Noi îl vom duce din treaptă în treaptă pe unde nici nu ştie

45Eu le mai dau un răgaz. Vicleşugul meu este fără greş

46Le ceri tu vreo răsplată? Atunci ar fi împovăraţi de datorii strivitoare

47Ori sunt ei atât de aproape de Taină încât scriu

48Rabdă întru judecata Domnului tău şi nu fi ca Omul din peşte care striga pe când se înăbuşea

49Dacă un har de la Domnul său nu l-ar fi ajuns, ar fi fost aruncat ca un blestemat pe pământul gol

50Domnul său l-a ales şi l-a făcut dintre cei drepţi

51Tăgăduitorii mai că te străpung cu privirea când aud amintirea şi spun: “Cu adevărat este îndrăcit!”

52Aceasta nu este însă decât o amintire pentru lumi