65. At-Talaaq

1O, Profetule! Atunci când vă lepădaţi de femeile voastre, faceţi-o după răstimpul de aşteptare. Socotiţi cu grijă răstimpul de aşteptare. Temeţi-vă de Dumnezeu, Domnul vostru! Nu le alungaţi din casele lor şi nici ele să nu iasă, doar dacă au săvârşit o curvie vădită. Acestea sunt hotarele lui Dumnezeu, iar cel care le încalcă îşi face rău sieşi. Tu n-ai de unde să ştii, căci s-ar putea ca Dumnezeu să dea, după aceea, o altă poruncă

2Când s-a întâmplinit sorocul hotărât, ţineţi-le cum se cuvine ori despărţiţi-vă de ele cum se cuvine. Chemaţi doi martori drepţi dintre voi şi depuneţi mărturie înaintea lui Dumnezeu. Aşa este îndemnat cel care crede în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi. Celui care se teme de Dumnezeu, Dumnezeu îi va asigura întotdeauna o ieşire

3şi îi va dărui ceea ce nici nu socoate. Dumnezeu este de ajuns celui care se încrede în El. Dumnezeu duce la împlinire porunca Sa. Dumnezeu a dat o soartă fiecărui lucru

4Răstimpul de aşteptare va fi de trei luni, chiar şi pentru acelea dintre femeile voastre care nu mai nădăjduiesc la cele femeieşti — dacă aveţi vreo îndoială — precum şi pentru cele care nu au încă cele femeieşti. Sorocul femeilor însărcinate se împlineşte odată cu naşterea. Celui ce se teme de Dumnezeu, Dumnezeu îi uşurează povara

5Aceasta este Porunca lui Dumnezeu pe care El a pogorât-o asupra voastră. El îi şterge faptele rele celui ce se teme şi îi măreşte răsplata

6Lăsaţi-le pe aceste femei să locuiască acolo unde locuiţi şi voi, după putinţa voastră. Nu le pricinuiţi suferinţe ca să le strâmtoraţi. Dacă sunt însărcinate aveţi grijă de ele până când nasc. Dacă alăptează copilul avut de la voi, daţi-le răsplata lor. Învoiţi-vă între voi cum se cuvine, însă dacă vă faceţi greutăţi unul altuia, atunci să-l alăpteze alta

7Cel care trăieşte în îndestulare, să plătească după puterea sa. Cel care nu are decât cu ce trăi, să plătească după cum i-a dat Dumnezeu. Dumnezeu nu împovărează pe nimeni decât pe măsura putinţei pe care i-a dat-o. Dumnezeu va face ca după greutate să vină uşurare

8Câte cetăţi n-au dat ascultare Poruncilor Domnului lor şi ale trimişilor Săi! Noi le-am judecat cu asprime şi le-am osândit la o osândă fără seamăn

9Ele au gustat urmarea faptelor lor, iar sfârşitul faptelor lor a fost pierirea

10Dumnezeu le-a pregătit osândă aspră. Temeţi-vă de Dumnezeu, voi cei dăruiţi cu minte şi care credeţi! Dumnezeu a pogorât asupra voastră o amintire

11Un trimis vă recită versetele desluşite ale lui Dumnezeu ca să vă scoată din întunecimi către lumină, pe voi, cei care credeţi şi făptuiţi binele. Dumnezeu îi va lăsa să intre în Grădinile pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Dumnezeu le face o frumoasă dăruire

12Dumnezeu este Cel ce a creat şapte ceruri şi pământul deopotrivă cu ele. Porunca pogoară între ele ca să ştiţi că Dumnezeu are putere asupra tuturor şi asupra tuturor se întinde ştiinţa Sa