Recunoștință pentru respirație în toate tradițiile
Scrise separat, la secole distanță — și spunând același lucru.
Un singur subiect, multe cărți
Textele sacre nu sunt de acord asupra multor lucruri. Au fost scrise în secole diferite, în limbi diferite, de oameni care nu s-au cunoscut și care s-ar fi certat aproape pe orice.
Într-un singur punct mic se aliniază cu o precizie neobișnuită: respirația este dată, nu câștigată, iar răspunsul potrivit la ea este mulțumirea.
Psalmii
Cartea Psalmilor se încheie — chiar ultimul rând al ultimului psalm — cu respirația: „Tot ce respiră să laude pe Domnul.” Nu tot ce este drept, sau vrednic, sau a înțeles ceva. Tot ce respiră.
Este cea mai largă invitație cu putință. Singura condiție pe care o pune este una pe care o îndeplinește orice om viu.
Cartea lui Iov
Elihu o spune limpede: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.” Cuvintele sunt rostite lui Iov, un om aflat în mijlocul unei catastrofe, care a pierdut aproape tot — tocmai de aceea sunt atât de folositoare.
Mulțumirea pentru respirație nu cere un an bun. Este singura formă de recunoștință la îndemâna oricui în cea mai grea zi din viață.
Coranul
Coranul revine mereu la recunoștință — shukr — ca la atitudinea firească a unei făpturi față de Cel care dă. Nerecunoștința nu este tratată ca o impolitețe, ci ca un fel de orbire: a nu vedea ceea ce se află limpede în față.
Bhagavad Gita
Gita vorbește despre respirație ca despre firul care ține laolaltă trupul și viața, și despre atenția față de ea ca despre o cale de întoarcere la ceea ce este real. În pasajele ei concrete, respirația nu este o metaforă: este cea mai apropiată dovadă că viața este dăruită continuu, nu o singură dată.
De ce contează înțelegerea dintre ele
Oamenii presupun adesea că tot ce este comun credințelor diferite trebuie să fie diluat — un cel mai mic numitor comun. Aici este invers: nu este cel mai puțin pe care îl spune fiecare tradiție, ci printre cele mai puternice lucruri pe care le spune fiecare.
Și are o consecință concretă. Dacă respirația este un dar în toate aceste cărți, atunci un minut de mulțumire pentru ea nu cere nimănui să-și părăsească propria tradiție și nimeni nu trebuie să se prefacă că este de acord cu altcineva ca să participe.
Ce faceți cu asta
La 11:11 după ceasul vostru, opriți-vă timp de șaizeci de secunde și mulțumiți conștient lui Dumnezeu pentru respirația voastră — cu cuvintele voastre, sub numele pe care îl dați voi Lui.
Pe WEBREATH, textele sacre sunt acolo în întregime, în multe limbi, dacă vreți să citiți mai departe de un singur rând.
Distribuie articolul
Un minut, la 11:11 ora voastră.
Respirați și mulțumiți conștient lui Dumnezeu pentru respirația care v-a fost dată. Gratuit, în 77 de limbi, nu trebuie să instalați nimic.
Întrebări pe care le pun oamenii
Ce spune Biblia despre recunoștința pentru respirație?
Psalmul 150 încheie cartea Psalmilor cu „Tot ce respiră să laude pe Domnul”, iar Iov 33:4 spune „suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață”. Amândouă privesc respirația ca pe ceva dat, nu deținut, iar mulțumirea ca pe răspunsul potrivit.
Sunt cu adevărat de acord credințele diferite în privința asta?
Pe acest punct îngust, da. Psalmii, Coranul, Iov și Gita au fost scrise separat și nu sunt de acord asupra multor lucruri — dar fiecare privește respirația ca pe un dar și recunoștința ca pe răspunsul potrivit.
Trebuie să citesc textele sacre ca să particip?
Nu. Minutul cere șaizeci de secunde de mulțumire conștientă, cu cuvintele voastre. Textele sunt acolo pentru oricine vrea să meargă mai departe, în întregime și în multe limbi.