Ce fel de lume vrem pentru copiii noștri?

Imaginea pe care o purtăm

Închipuiți-vă lumea pe care ați vrea s-o moștenească un copil. Cei mai mulți oameni văd ceva apropiat de asta: păduri vii, orașe destul de liniștite cât să se audă păsările și străzi pe care un copil poate merge fără frică. Să luăm anul 2040 drept un punct la orizont. Nu este o promisiune și nu este o prognoză. Nimeni nu știe ce va aduce acel an. Este o imagine, iar o imagine ne ajută să alegem în ce direcție să mergem.

Acest articol este despre acea direcție. Nu spune că lumea se va schimba până la o anumită dată. Vă invită să puneți o întrebare care sună mare și se dovedește personală: ce fel de lume vrem pentru copiii noștri și ce pot face eu pentru ea astăzi?

Păduri vii, orașe liniștite, copii în siguranță

Să luăm imaginea pe rând. Pădurile vii vin primele, pentru că pădurile sunt aproape de respirația noastră. Oceanele dau o parte foarte mare din oxigenul de pe Pământ, adesea socotită la aproximativ jumătate. Restul vine din păduri, pajiști și alte plante. Fiecare respirație a unui copil poartă în ea puțin din această muncă. O planetă vie nu este o dorință abstractă. Este aerul din plămânii unui copil.

Orașele liniștite vin pe locul al doilea. Liniștea nu este doar lipsa zgomotului. Este un loc în care oamenii au timp să se observe unii pe alții. Siguranța vine pe locul al treilea. Este cel mai simplu de spus și cel mai greu de construit. Mulți oameni simt că un copil este mai liniștit acolo unde adulții au grijă nu doar de copiii lor, ci și unii de alții.

De unde vine o astfel de lume

O lume ca aceasta nu este adusă de o singură hotărâre într-o singură zi. Se alcătuiește din lucruri mici pe care oamenii le fac iar și iar: cum vorbim cu un vecin, pentru ce mulțumim, unde ne îndreptăm atenția. Acea lume se construiește din ce facem în fiecare zi.

Pe Pământ suntem aproximativ 8 miliarde. Oricare doi oameni au în comun aproximativ 99,9% din ADN, o afirmație des repetată de institutele de genomică. Și aerul este comun. Vânturile amestecă mereu atmosfera, așa că aerul pe care îl respirați azi poate să fi fost de curând deasupra altui continent. Un copil de la celălalt capăt al planetei și propriul vostru copil, nepoata voastră sau fiul vecinului respiră dintr-un singur cer.

Iată câțiva pași mici cu care puteți începe:

• Spuneți mulțumesc pentru respirația voastră o dată pe zi.
• Petreceți un minut liniștit cu un copil, departe de ecrane.
• Observați un copac de pe strada voastră și stați o clipă lângă el.

De ce să începem cu recunoștința

Este îndreptățit să întrebați ce legătură are un minut de respirație cu pădurile și cu copiii. Niciuna, dacă ne așteptăm să planteze copaci. Una, dacă întrebăm ce face pentru omul care îl trăiește. Într-un studiu din 2003 al lui Emmons și McCullough, publicat în Journal of Personality and Social Psychology, oamenii care notau în mod regulat pentru ce erau recunoscători au spus mai des că se simt mai bine decât grupurile de control. Este un rezultat modest și nu promitem mai mult decât arată el.

Mulți oameni cred că recunoștința pentru respirație se transformă încet în grijă pentru locurile din care vine respirația. Aceasta nu este o lege dovedită. Este o speranță și un motiv rezonabil de a încerca.

O lume pentru copii este o direcție, nu o prognoză. Mergem spre ea prin ce facem astăzi.